Revenim în Bucureștiul comercial - cu marfă scumpă, dar... vândută ca la țară, sursa fiind necuantificabilă (și, mai mult ca sigur, neplătitoare nici de TVA, nici de impozit și, cu atât mai puțin, de accize): prima fotografie ne înfățișează un vânzător de sturioni. Urmează vânzătorii de ouă, sortând marfa (nu știm care erau criteriile, dar putem bănui . oricum, lipsea criteriul „de la găini crescute în condiții normale” sau „de la găini stresate”)...
.JPG)
Vânzătorii de păsări (altfel decât și i-ar fi imaginat austriacul Zeller) - sus, en-détail, jos - tot magazinul ambulant. Jos, se vede în spate acoperișul vreunei hale de piață, păcat că nu se poate stabili despre care piață e vorba. E clar că nu e Piața Mare. Dar care să fie? Vreuna de unde cumpărau oamenii avuți, e clar - dată fiind marfa scumpă. Și una de unde vânzătorii ambulanți plecau cu păsările și ouăle descărcate din căruțe și puse în coșuri, ca să colinde străzile.
O captură greu de imaginat azi pentru vreun pescar amator (chiar iubitor al filmului „Operațiunea Monstrul”): un batalion de somni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu