La Odesa (3-8 iunie 1943) - a cincea zi

Cu toate că unele surse spun că primele colonii germane de la malul Mării Negre au fost înființate începând cu anul 1814, când vine vorba despre colonia Mannheim, anul precizat de sursele cercetate (nu prea multe) este 1808. Germanii de la Marea Neagră, în totalitate, poartă numele de „germani pontici” - Schwarzmeerdeutsche (în care sunt incluși și germanii dobrogeni, despre care am vorbit în postarea din 17 mai).

A cincea zi a călătoriei ziariștilor români prin regiunea Odesei a fost făcută în trei localități: Tiraspol, Mannheim și Dalnik. Azi poposim la Mannheim - celelalte călătorii vor fi tratate în alte postări.
Mannheiul din 1943 pare nou: clădirile-s toate proaspăt văruite, „firmele” sunt zugrăvite de curând și, dacă putem bănui că treaba asta s-a făcut în cinstea delegației venite să ridice-n slăvi administrația românească a zonei, lipsa copacilor (ici-colo doar câte unul) și drumurile rudimentare vin să confirme impresia de nou, de localitate strămutată.

Iată-i pe jurnaliști plimbându-se pe ulițele satului...

Colonia Mannheim  s-a stabilit în aprilie 1808-1809 în stepele de lângă râul Baraboi, situat la 40 de verste (aproximativ 40 de kilometri sau 27 de mile) nord-vest de Odesa. În anul 1808, oameni din mai multe localități din Germania, s-au adunat pentru a emigra în Rusia. Din ducatul Baden au venit 26 de familii. Din Alsacia erau 16 de familii. De la Pfalz, erau 8 familii. Acest grup a totalizat 50 de familii, cu 105 bărbați și 90 femei; grupul a fost împărțit în trei grupe pentru călătoria spre Rusia.

(Extras din ziarul Odessa  - Odessa Zeitung -  03 septembrie 1908, publicat în Monitorul Oficial). 

Mai multe amănunte găsiți aici.

Alte detalii despre Mannheim puteți găsi aici.

Hanul satului

Germanii pontici (în limba germană Schwarzmeerdeutsche) sunt coloniștii germanofoni stabiliți în Novorusia (zona de stepă din nordul Mării Negre, curpinsă între rîul Nistru la vest și Kuban la est), în ultimul sfert al sec. XVIII - primul sfert al sec. XIX, fiind veniți din diverse regiuni ale Germaniei, Austriei, Elveției și altor țări central-europene, la invitația guvernului rus, pentru a pune în cultură ținuturile mai înainte locuite de Tătarii alungați spre Crimea sau spre imperiul Otoman (între altele, spre Dobrogea).

În cadrul RASS Moldovenești, recensământul general al populației din anul 1939 atesta 12 mii de etnici germani, ceea ce reprezenta 2 % din populația de 582 mii locuitori ai acestei RASS din acel moment. Spre deosebire de germanii basarabeni și cei baltici, germanii pontici nu au căzut sub incidența protocolului sovieto-german din 5 septembrie 1940 privind "repatrierea" germanilor, dar în 1944 ei au fost deportați spre Siberia și Asia Centrală ca "elemente periculoase și trădătoare". În 1964, germanilor pontici li s-a permis revenirea în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, dar nu în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. La recensămîntul populației din 1989 în Republica Moldova erau 7,3 mii etnici germani cunoscuți în mod impropriu ca „germani transnistreni” (impropriu deoarece majoritatea locuiesc în teritoriile din dreapta Nistrului).

(sursa: aici, cu un rezumat în limba română aici)

Moara satului și proprietarul morii (poate chiar morarul satului)

Cercetând puținele surse, se pare că satul fotografiat a fost numit, ceva mai târziu (adică după plecarea ziariștilot), „Noul Mannheim” (Neues Mannheim) - fiind singurul care s-ar fi aflat în zona Odesei. Azi, localitatea se numește Novostepanivka.

Mult mai multe detalii din povestea acestui sat sunt aici.

Biblioteca

Asistenta medicală (alături de bicicleta sa)

Pe ulița mare - fără copaci și fără flori. Casele sunt proaspăt văruite și sunt aproape la fel. Păcat că nu există fotografii care să-nfățișeze interiorul acestora.

Săteni pe pod

Primăria

La oficiul poștal

În zare se vede o casă cu „reclame” frumos zugrăvite pe peretele de la stradă.

O fotografie în care se vede și un pic din fotograful grupului de la București...