Pagini
▼
miercuri, 1 iulie 2015
București, iulie 1942. La Cireșica
Un alt loc celebru la vremea lui, acum aproape uitat - cu istorie vagă (restaurant cu muzică, unde cânta Zavaidoc - de unde și reclama „coboară neamule, să mănânci peşte batog şi să-ţi cânte Zavaidoc”, coboară fiind o referire directă la tipul de clienți: din cei ce veneau cu tramvaiul la Cișmigiu, unde se afla restaurantul; se spunea că acolo se golea tramvaiul) și anecdote lipsă. Ciudat lucru, atâta vreme când, până azi, despre Cireșica se spunea că e „restaurantul cu grădină și balcoane în care petrecea boema geniilor în devenire”.
Cireșica din fotografii e o grădină cuprinzătoare (Bucureștiul a fost un oraș al grădinilor, acum - e al „teraselor”, adică a meselor puse pe trotuar și atât) - de unde privitorul deduce că e aproape imposibil să se fi aflat în zona unde e acum (clădirea cu intrarea pe colțul dintre Schitu Măgureanu și bulevardul Elisabeta - înainte vreme, acum - în baraca improvizată, tot prin anii '80, intre prima clădire pomenită și una alăturată, pe bulevardul Elisabeta; ciudat că, fiind atât de aproape de Teatrul Bulandra - și de aceea, în anii '60-'80 celebră, nici Cireșica, asemenea altor locuri, nu a rămas în istoria orașului cu aproape nimic, în afară de sceneta scrisă de Ion Băieșu, cu Tanța și Costel la Cireșica, pusă în scenă pentru televiziune de Titi Acs - aici, „bufetul” e pomenit la minutul 2:30).
Locatia initiala a gradinii Ciresica era chiar vizavi de Lic Lazar; in anii 60, unul din primele blocuri ale noului regim a fost construit in locul respectiv, denumit chiar "Blocul Ciresica", avea un mare magazin de pantofi la parter, azi e magazinul "Tata si fiul"
RăspundețiȘtergere