6 mai 1942 - la Banpotoc

Travertinul e coborât de la carieră în care trase de boi

Începutul lunii mai 1942 a fost ocupat cu o călătorie fabuloasă în Transilvania, continuată în Banat, Oltenia și încheiată la Câmpulung Muscel, în Argeș.  Despre două dintre popasuri am vorbit deja: Ada Kaleh și Retezat.  În ziua de 6 mai - socotită prima zi a călătoriei (din zile anterioare nu există fotografii, lucru ciudat, căci teleportarea nu s-a inventat), plecarea s-a făcut din Alba Iulia (de unde nu s-a păstrat decât o fotografie  - alt lucru ciudat), Banpotoc, Deva, Hunedoara - unde, probabil, s-a făcut halta pentru noapte.

Rufele se spală la rîu...

Despre Banpotoc - nu-i așa? - sunt date foarte puține, cel puțin în mediul online. Întâi - ar  fi interesant de aflat de unde-i vine numele și dacă înseamnă ceva. Dar am aflat că din travertinul de Banpotoc (care are culoare alb-gălbui și gălbui-roșcat) a fost realizată o parte a ansamblului monumental de la Târgu Jiu, semnat de Constantin Brâncuși: Poarta sărutului și masa din ansamblul Masa tăcerii (scaunele sunt cioplite din piatră de Câmpulung).

Cariera de travertin de la Banpotoc

Tot la Banpotoc se găsește un izvor de apă minerală, bun - zic localnicii - pentru tratarea reumei (reumatismului) și a bolilor de stomac (sursa: aici). Pornind de la acesta, s-au făcut foraje și au mai fost descoperite câteva. Înainte de 1989, se plănuise construirea, la Banpotoc, a unei stațiuni balneare. A venit revoluția, planul a fost abandonat (nu-i nimic, că și acolo unde existau deja stațiuni puse la punct a fost lăsat totul baltă).

Seria aceasta, care surprinde pitorescul, sărăcia dar și bucuria de a trăi a celor din Banpotoc, este una dintre cele mai frumoase și emoționante.

Vitele sunt duse la adăpat