Willy Pragher: București, 18 iunie 1937

Dacă azi ar face careva astfel de fotografii, ar fi imediat luat pe sus, iar fotografiile (digitale, nu?) ar fi șterse, eventual, pentru mai multă siguranță, aparatul ar fi confiscat. Acțiunea temerarului ar fi catalogată drept spionaj industrial. Însă, pe vremea când România era pe locul al 2-lea în Europa și pe al 7-lea la nivel mondial în domeniul producției de petrol și al derivatelor sale, astfel de fotografii ar fi fost încadrate la categoria publicitate.

Chiar așa erau, fiind incluse în catalogul de promovare a Societății Distribuția (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului Bucureşti).

Fotografiile înfățișează niște depozite de combustibil nou-nouțe, strălucind de curățenie și fără pic de pată de rugină.

„În 1937, a fost pus în funcţiune depozitul Bucureşti- Mogoşoaia, clădit pe o suprafaţă de 245.000 m.p. şi prevăzut cu un utilaj din cele mai moderne. Capacitatea de înmagazinare a depozitului era de 29. 279 m.c.. Aprovizionarea lui se făcea prin două linii de garaj şi conductă, putându-se descărca 50 de vagoane produse pe zi de la rafinării. Cele 27 rampe prevăzute cu 54 guri, asigurau încărcarea simultană a 54 autovehicule pentru distribuirea produselor în capitală. Investiţiile în acest depozit atingeau, la data de 31 decembrie 1939, suma de 176.500.000 lei.
Societatea “Distribuţia” a fost, de la început, cea mai importantă organizaţie de distribuţie a produselor petrolifere din ţară, acoperind mai mult decât o jumătate din totalul nevoilor interne.” (sursa - aici)

„Printre uleiurile comercializate de “Distribuţia” se evidenţia marca OSIN (denumit şi “Soarele automobilismului”), pentru automobile, tractoare, maşini industriale şi agricole.

Începând cu anul 1936, societatea “Distribuţia” a pus în vânzare benzină cu cifre octanice superioare ca OSIN “Fulger” (benzina galbenă antidetonantă) pentru automobile, iar pentru automobilele care utilizau motor Diesel o motorină specială.” (sursa: aici)

Poate de aici vine cuvântrul „petrosin”?

Aici (miniauto.ro) este prezentată o hartă (datată 1941) a României cu stațiile și depozitele societății, plus aeroporturile din țară. Așa puteți afla (doar dacă nu știați. desigur), că la Popești Leordeni, de pildă, a existat, în anii '40 cel puțin, un aeroport.

Articole documentate, bogate în detalii și, prin urmare, demne de citit sunt pe blogurile

Locuri în București... și istorii despre ele (în care este precizat locul exact unde se afla acest depozit: „Zona delimitată de strada Lainici, strada D CFR - Steaua Română, calea Griviței şi prelungirea Colonel Mihai Ghica era ocupată la mijlocul anilor 1930 de un depozit similar de produse petroliere, deţinut de Steaua Română. Pe același plan de la mijlocul anilor 1930, în zona discutată - din nordul Bucureştilor - nu apare reprezentat nici un semn convenţional.
Mai târziu, am putut să verific şi planul din anul 1943, pe care - spre surpriza mea şi confirmarea celor detaliate în articolul prietenilor de la Rezistenţa Urbană - apare semnalată Societatea Distribuţia (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului Bucureşti). Această societate a deţinut monopolul pentru distribuţia produselor petroliere ale rafinăriilor între anii 1908-1920 - în schimbul unui comision de 2% din vânzări -, fiind patronată de societăţile petroliere cu capital străin Steaua Română şi Româno-Americană.”

și

Rezistența urbană (de aici aflăm, printre altele, că depozit a fost bombardat - în 1944 - dar că acum, acolo, se află tot un depozit de combustibil. Statisticile, însă, sunt impresionante)