Madeleine Andronescu, actriță și poetă

Tare mi-s dragi zilele babii

Ninsori cu soare pe din două 

Sclipiri de ger, obraz de rouă 

Văzduh cu mâncărimi de scabii.

S-a zăpăcit în spaţiu timpul 

Din clipă-n clipă altfel pică 

Când uliu şi când rândunică 

Nu-şi ştie ceasul anotimpul.

Madeleine Andronescu (13 noiembrie 1915, Craiova - 1 iunie 1995, Bucureşti) a fost actriță și poetă, fiică a Elenei şi a lui Eugen Andronescu, medic. 
Madeleine Andronescu a fost atrasă timpuriu de teatru (mama a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, sub numele Elena Cruceanu). A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Institutul Moteanu din Bucureşti, apoi Liceul „Fenelon" din Paris (1929-1930), Institutul „Ronsard" din Bucureşti (1930-1931) şi din nou, în capitala Franţei, Liceul „Victor Duruy" (1931-1932).

Între 1935 şi 1938, a frecventat cursurile de actorie ale Conser­vatorului de Artă Dramatică din Bucureşti. După absolvire a fost angajată la Teatrul din Sărindar, la Comedia şi Municipal, la Teatrul Poporului, precum şi la Teatrul Naţional, până în 1953, fiind transferată apoi la Teatrul Tineretului (unde a rămas până în 1965).

„Andronescu este autoarea unui singur volum de poeme, Zilele bobii (1942), apărute aproape toate, mai întâi, în „Meşterul Manole", „Claviaturi", „Universul literar", „Curentul". Lirismul se remarcă aici printr-o ambiguitate aproape ostentativă, în orice caz declamatorie şi respectând convenienţele boemiei „anilor nebuni" de dinaintea începerii războiului. Anotimpul preferat este acela, instabil, al primăverii incerte, al paradoxurilor şo­cante, descoperite şi expuse nu fără emfază, divulgând o obsesie a trecerii timpului şi acceptarea prezentului echivoc.” (sursa: crispedia.ro) 

Zilele babii, cu desene de Milita Petraşcu, Bucureşti, 1942.

(sursa fotografiilor: anticariat unu)

Interesant este că fotografiile făcute Madeleinei Andronescu au fost făcute chiar în 1942, mai exact, în ziua de miercuri, 17 iunie 1942. Desigur, pentru vreun articol în care e prezentată autoarea acestei cărți.

Ne întoarcem la fotografiile din arhiva federală de la Freiburg. Lesna de „împărțit” în trei: de acasă (pisici, minunata fotografie de început - pe balcon, unde putem arunca o privire asupra cartierului liniștit, cu case tipice pentru prima parte a secolului al XX-lea: se renunțase la casele „perechi”, puse față-n față  - dar au rămas cu latura la stradă, intrarea fiind în curte - deci, și fața casei, ferestre boltite, hochparterre), la teatru (aici, Teatrul Național - cea mai bună perioadă a carierei Madeleinei Andronescu) și, din nou acasă, în „sălile de studiu” - acolo unde-și învăța rolurile sau așternea pe hârtie versuri - adică în dormitor și, din nou, pe balcon, fotografia de la începutul postării induce ideea că e vorba despre un cartier central (una din zonaele Polonă - Eminescu - Viitorului, Uranus, Armenească). Interesantă e fotografia în care apare și mama ei (francofilă, măritată cu un medic, deci cu stare bună), amândouă hrănind găinile  din ogradă...