joi, 10 septembrie 2015

Constanța, în vremuri de război


22 septembrie 1943, Constanța. Cuvintele-cheie par să fi fost „petrol” și „dispozitive anti-mină”. Un grup de cetățeni importanți (nu știm cine, putem bănui doar) vin la Constanța, în port, să vadă cum sunt păzite uriașele rezervoare de petrol. Unul din locurile unde e fotografiat grupul este „Cuibul reginei”, construit pentru Regina Elisabeta a României. În alte imagini, orașul este văzut dinspre port, aproape toate fotografiile cuprinzând și emblema Constanței, Cazinoul...




În timpul celui de-al doilea război mondial  intrarea în port dinspre mare era protejată de un sistem de bariere pe flotoare pentru protecţia împotriva torpilelor lansate de la larg sau a accesului submarinelor. inamice în port. Plasele erau deservite de un serviciu special din sistemul defensiv al portului. La baza digurilor şi pe diguri, spre larg se afla un sistem de spalieri cu sârmă ghimpată ca sa nu permită scafandrilor de luptă să se infiltreze în port prin escaladarea digurilor. În fotografie digul de la Cuibul Reginei. 




Cuibul reginei. avilionul regal a fost proiectat de Victor Ştephănescu şi construit de Anghel Saligny şi echipa sa de ingineri, după ideile Reginei Elisabeta. Constructia era una simpla si modesta. Regina a dorit confort dar nu si lux. Victor Ştefănescu a fost unul dintre arhitecţii de marcă ai României şi cu precădere ai Constanţei. Realizările lui conferă şi astăzi o personalitate deosebită urbei (Moscheea Carol I, Clădirea Primăriei azi Muzeul de Istorie şi Arheologie, Cazinoul din Mamaia s.a.)


Cuibul reginei: în capătul digului se vede farul.

Grupul urcă scările Cuibului reginei.
Portul văzut din Cuibul reginei
Cuibul reginei a fost dat în folosinţă în jurul anului 1911. Clădirea avea la parter un loc în care stăteau gărzile. La etaj erau un salon de primire, dormitorul şi câteva camere, în plus a fost proiectată o terasă foarte frumoasă deasupra mării, de unde regina, mai ales către bătrâneţe, îmbrăcată în alb, cu părul lung şi alb, stătea pe terasă şi ura vapoarelor care plecau în larg „Drum bun!" şi „Noroc!". Tot echipajul se aduna pe punte şi o saluta pe regină la plecarea şi la venirea în port.
 „Acolo unde se isprăveşte partea înaltă a digului, care apără portul de valurile mării, e un pavilion modest ce seamănă mai mult cu o cabină de vapor. În încăperile strâmte ale acestui loc de odihnă s-a adăpostit, în primăverile şi verile anilor din urmă, regina-poetă Carmen Sylva”
„Augusta era dispărută spre sfârşitul vieţii sale era veşnic suferindă şi medicii o sfătuiseră să se folosească de aerul mării care într-adevăr îi făcea mult bine. Apoi marea mai avea pentru regina – poetă farmecul pe care-l exercită asupra tuturor firilor alese şi impresionabile. Singurătatea, misterul, infinitul apelor dădeau aripi închipuirilor de artistă ale Carmen Sylvei şi în pavilionul de la capătul digului ea a avut, după cum spuneam adesea, clipe de intensă mulţumire. Mântuirea trupului bolnav şi încântarea sufletului legase pe fosta regină de ţărmul acesta”.
Ziarul ”Sirena” 1916

(sursa textelor despre Cuibul reginei: aici)





În dreapta se vede Cazinoul



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Harta...

Flag Counter
Instalată la 20 aprilie 2015