La Inter

La 4 septembrie 1971, când au fost făcute fotografiile acestea, Hotelul Intercontinental era nou-nouț (fiind terminat în 1970, dar inaugurat  la 23 mai 1971) și era deja considerat un simbol al orașului București: 87 de metri, 24 de etaje. Un simbol atât de frumos și impunător, putea avea parte de o legendă mai frumoasă - trebuie însă să ne mulțumim cu una un pic stupidă: „Istoria hotelului începe în anii ‘60, când legenda spune că Cyrus Eaton Junior, şeful „Cyrus Eaton Group“, care administrează lanţul de hoteluri InterContinental, a ajuns în Bucureşti într-o călătorie de afaceri. În acea perioadă nu erau multe hoteluri în Capitala noastră şi Eaton, negăsind o cameră în care să se cazeze, a dormit pe holul unui hotel.”  (sursa: aici)

Să le numărăm, coane Fănică? Doar pe cele de lux, din centru? Începem cu Athénée Palace - proaspăt îmbogățit cu o aripă nouă, apoi Ambasador, Lido, Negoiu (fost Stănescu) și Union, Bulevard... Cum n-avea unde dormi - să fi fost atât de înțesată de vizitatori Capitala României încât tocmai un magnat (să purtau și pe atunci rezervările) să n-apuce să se cazeze? Sau a picotit în vreun fotoliu de pe holul vreunui hotel, așteptând pe cineva? Una peste alta, apariția Hotelului Intercontinental se leagă bine de deschiderea spre Occident din epoca respectivă și de simpatia de care se bucura regimul de la București după condamnarea acțiunilor URSS din Cehoslovacia, în 1968.

Hotelul a fost construit repede, în mai puțin de doi ani, după planurile arhitecților Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu și Romeo Belea (o mai trăi vreunul? dacă da, cum de nu-i caută nimeni? sau cum de nu i-a căutat nimeni, vreme de atâția ani?).