Cele 13 fotografii realizate în atelierul artistei plastice Zoe Băicoianu poartă data de 9 iulie 1942 (în Wikipedia datarea e greșită - 1944), pe când sculptorița avea încă 31 de ani. Urma să împlinească 32 de ani o lună mai târziu, la 15 august.
S-a născut la Predeal, pe când localitatea (care nu era încă oraș) făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Data, pe stil vechi, era - după cum e scris în „Enciclopedia personalităților feminine din România” (Editura Meronia, București, 2012), - 2 august 1910, devenită, după 1918, 15 august. Ciudat este că, de fapt, în Imperiu se folosea deja „stilul nou” încă de la 1590, așa că această precizare pare oarecum bizară.
Zoe Băicoianu - despre a cărei viață personală nu am găsit niciun amănunt, în afară de faptul că a fost fiica unei doamne de onoare de la Curtea Regală - a fost sculptoriță și ceramistă.
A urmat studii de artă în Franța, la Școala de Arte Frumoase din Paris, și a fost „ospitantă” (1932-1933) și apoi bursieră (1937-1938) a Școlii române din Roma. A avut preocupări multilaterale de abordare ca manieră și materiale (metal, sticlă șa.) și a realizat artă monumentală și decorativă. La Paris a studiat în 1937 cu André Lhote.
Zoe Băicoianu a fost profesoară (artă ceramică) la Institutul de arte plastice „N. Grigorescu” din București.
Cea mai cunoscută lucrare este Monumentului Eroilor Patriei din Bucureşti, la realizarea căruia a participat alături de colonelul Marius Butunoiu, Ion Dămăceanu și Nicolae Ionescu, amplasat în faţa Academiei de Înalte Studii Militare, inaugurat la 17 august 1957. Împreună cu Boris Caragea a realizat unul din basoreliefurile de pe faţada Operei Române din Bucureşti.
Alte opere monumentale ale Zoei Băicoianu sunt şi Tineri sportivi, un basorelief amplasat în cadrul Sălii Sporturilor din Constanţa (1960), lucrarea monumentală Marea şi navigaţia de pe parapetul digului portului Tomis (1965), precum şi Femeia gânditoare, situată în apropierea Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.
Așadar, consacrarea avea să vină după război.
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, sculptoriței Zoe Băicoianu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”
(surse: Wikipedia și Enciclopedia României)
D-na Baicoianu a fost nepoata si nu fiica unei doamne de onoare a reginei Elisabeta. Mama sa a fost Ella Baicoianu (Bengescu).
RăspundețiȘtergereVă rog să îmi spuneți în ce condiții (în afară de menționarea sursei) pot folosi fotografiile de pe acest blog pentru a ilustra un articol despre Zoe Băicoianu ca fondatoare a sticlei de artă în România? A fost nu numai ceramistă, ci și întemeietoarea școlii de sticlă de la Universitatea de Arte București. Vă mulțumesc! Cristina Ilinca
RăspundețiȘtergere